Privesc in jur o lume complicata in cuvinte si gesturi ,in alegeri si in renuntari.Ma intreb ce destin ne mana spre imputinarea valorilor,spre sofisticari frizand bunul gust si bunul simt. Intoxicati zilnic cu extravagantele
unor pseudovedete, cu violente, cu manipulari murdare,cu lipsa de respect si cinste,cladim o societate gata oricand sa se autodevoreze. Ne este frica de cel de langa noi,de vecin,de trecatorul ce se apropie pe strada, ne este frica de ziua, de noapte, de orice, pentru ca totul a devenit teribil de complicat avand atatea ascunzisuri , atatea cotloane labirintice,derutante. Suntem rataciti, din ce in ce mai debusolati,si speram intr-o minune care sa ne intoarca la simplitate,aceea simplitate aducatoare de linste, bucurie si de timp ,de mult timp,ca atunci cand,vom parasi aceasta viata,sa putem a ne spune”’da a meritat sa fac acesta calatorie!”
Etichete:simplitate, societate, viata
